Spune stop abuzului în familie

Spune stop abuzului în familie!

Violența este privită ca un comportament intenționat cu scopul de a răni fizic și emoțional.

Violența capătă mai multe forme, violența domestică fiind cea mai întâlnită formă de abuz, cu consecințe serioase în plan psihologic pentru persoana afectată.

În ciuda numeroaselor campanii de conștientizare în rândul populației, acest tip de abuz transcende nivelul economic, cultural, educațional, etnie sau vârstă. De cele mai multe ori, femeile sunt cele mai afectate de această formă de violență.

Abuzul domestic este însoțit de comportamente precum:

  • Deprivarea și controlul total: ”Îmi este teamă să spun ceea ce gândesc. De multe ori îmi doresc să mă întâlnesc cu o prietenă dar el nu este de acord. Nici cu familia nu prea pot vorbi. De când suntem împreună nu mai pot vorbi cu nimeni de teama.”
  • Strictețea: ”O dată am întârziat mai mult la magazin, a fost groaznic ce s-a întâmplat după, m-a acuzat ca am fost cu altcineva, m-a jignit.”
  • Ignorarea constantă sau desconsiderarea: ”Când vine de la muncă, este mereu obosit, mă anunță că dorește să se odihnească devreme, am încercat să îi atrag atenția purtând haine mai frumoase sau un parfum nou, însă nici nu m-a băgat în seamă sau mi-a spus cât de urâtă sunt.”
  • Umilirea: ”Ori de câte ori ieșim cu prietenii lui, aduce vorba cât de neîndemânatică sunt, râde de mine împreună cu ei.”
  • Obediența totală: ”Are mereu ultimul cuvânt, părerea mea nu are nici o valoare.”
  • Criticism: ”Am încercat să fac lucrurile așa cum își dorește, însă nu este mulțumit niciodată. Îmi spune că sunt urâtă și că nu sunt în stare de nimic.”
  • Gelozie extremă:” Îmi este frică să mergem pe stradă și să ridic privirea, sau la o nuntă, dacă mergem, îmi este frică de reacția lui dacă i se pare că se uită cineva în direcția mea sau dacă spun eu ceva într-o discuție și nu îi place.” Imi aduce constant aminte de relațiile mele trecute, ma întreabă si ma interoghează zile in sir.”
  • Abuz sexual: ”Nu contează niciodată ceea ce îmi doresc. Câteodată am impresia că nici nu mă tratează ca pe o ființă umană.”
  • Frică de partener: ”De multe ori mă simt mai bine singură, când nu este acasă, stau cu frică atunci când se apropie ora la care să ajungă pentru că nu știu ce stare are.”

Rupte de prieteni și familie victimelor le este greu să plece din relație, ajung să își pună întrebări dacă partenerii chiar au dreptate, dacă merită tratamentul ăsta, găsesc scuze pentru ei, că au acționat într-un fel sau altul, le este rușine să ceară ajutor, să nu afle vecinii sau familia și pot îndura ani în șir fără ca cineva să bănuie măcar.

De cele mai multe ori ele se confruntă cu stări depresive, plâns, anxietate, atacuri de panica, insomnii, frică extremă, mâncat excesiv, lipsă de speranță, senzație de gol.